Tanarul industrias Tudor Gheorghiu (Vladimir Gaitan) isi aminteste, obsedat de gelozie, povestea de dragoste dintre el si sotia sa Lena (Joanna Pacula) petrecuta inainte de plecarea sa in razboi. Crezand ca aceasta urma sa se intalneasca cu amantul, el paraseste comanda subunitatii sale pentru a o prinde. Insa, lipsa lui de pe front conduce la decimarea subunitatii ramasa fara comandant. Pentru acest lucru este condamnat la moarte in fata plutonului de executie.Ecranizare-adaptare a romanului lui Camil Petrescu, "Ultima noapte de dragoste. Intaia noapte de razboi". Desi nu urmareste cu maxima fidelitate firul narativ petrescian, filmul reuseste sa redea pasiunea si zbuciumul celor doi protagonisti a caror dragoste este intrerupta brutal de inceperea primului razboi mondial. Crearea fundalului social instabil al acelor vremuri de restriste este realizata cu multa iscusinta. Joanna Pacula si Vladimir Gaitan reusesc doua roluri memorabile.
"In 1965, dupa succesele internationale pe care le avusesem cu scurt metrajele realizate la Studioul Sahia, am fost chemat la directorul general al Studioului Bucuresti, domnul Paul Cornea - un tip de intelectual trecut de partea comunistilor din convingere. Mi-a spus ca are incredere in talentul meu si m-a intrebat ce film as vrea sa fac. Film de fictiune, bineinteles. Am spus "Ultima noapte...", Camil Petrescu. El mi-a propus sa fac "Patul lui Procust". In 1965 sa-ti inchipui ca ai putea ecraniza un astfel de roman, era cel putin o prostie sau isi batea joc de mine. In 1979 situatia era alta. De domnul Cornea nu-si mai amintea nimeni, iar ministrul de atunci nu prea stia despre ce este vorba. Dovada este ca in acelasi an, eu si Mircea Veroiu faceam cate un film-adaptare a aceluiasi roman. I-am garantat ministrului, desi nu vorbisem cu Mircea, ca cele doua filme nu vor semana. Astfel s-au nascut, in acelasi an, "Oglinzi paralele" si "Ultima noapte de dragoste". Fata de roman am facut multe si importante schimbari. La scenariu am fost ajutat, neoficial, de prietenul meu Titus Popovici. Inainte de inceperea filmarilor, am fost dat in judecata de Uniunea Scriitorilor, unde fusesem reclamat de fiul lui Camil Petrescu. Asa am ajuns, pentru prima data ca reclamat, pe scarile tribunalului. Mi se imputau niste secvente excelente, scrise chiar de Titus (!?). Fiul scriitorului a venit la mine si pana la urma ne-am inteles. Sustinea ca a fost sfatuit chiar de Titus sa ma dea in judecata (!?), ceea ce m-a uimit. Asa erau vremurile" (Sergiu Nicolaescu).
